VICĂ.

Luni, cănd iarba nu creşte si cănd in loc să mă odihnesc, după weekend, m-a pus seful la treaba. Aşa că după serviciu m-am oprit un pic pe la tanti Mariana. Să văd ce mai face salcia.Colegii mei de discuţii, in ale politicii, pensionarii si şomerii fiind in concediu, la masa de sub salcie, era un un singur individ. Il cunoşteam şi nu. Participase de cateva ori la discuţiile noastre. Mai bine zis, asistase, fără să spună prea multe vorbe. Nu ştiam prea multe despre el. Aflasem doar, că nu e prea bine să intri in discutie cu omul, că ii sare repede muştarul. Mai ştiam că e la zi cu plata intreţinerii.

După standardele mele este un tip bine facut. Poate mult prea bine. 153 in viu. Tuns, ras frezat şi fără părul de pe piept. Braţele, ca pulpele unui cerb carpatin la sfărşitul toamnei.

Lucrase la cazangerie la Vulcan, aşa că nu prea mai auzea. Neauzind, vorbea tare, prin urmare, trebuia sa vorbeşti şi tu tare. Dar asta, nu deranja prea mult. Iniţial am vrut să mă intorc, dar am văzut ca mă văzuse. Nu sunt de cei care pupă in cur, insă nici nu am chef s-o iau peste goarnă aşa aiurea.

- Salut.

- Salut.

- Băgami-aş pula in gura lor să-mi bag, zice incercand să presare nişte sare pe marginea halbei, cu bulumacii pe care ii avea in dotare.

Neştiind, care sunt, acei fericiţi, care vor avea ocazia, să facă cunoştiinţă cu organul lui, tac.

- Mama lor de nenorociţi, cu criza, cu legile si cu măsurile lor.

Firar a dracului de treabă. Incepe şi ăsta acu, cu politica, cu discursul preşedintelui, iar eu nu aveam chef de aşa ceva.

- Tu-le dumnezeul mamii lor de pungaşi. Cănd e vorba de banere, de lozinci, de strigături de scandal, sunt bun. Atunci da. Cănd e vorba de altceva nu. Hai să facem aia, hai să facem aialaltă. Atunci,sunt Vică,Vicuţă chiar. Ia cuvantul, combate, batete cu alţii. Pentru ce domnule,pentru ce?

Ce să-i răspund, că aşa este politica,să-i bag căteva clişee. Nu avea rost. Dacă imi băga şi el o perversă ca la tanti Mariana?

- Hai să mai luam două, zice ridicănd spre Mariana două degete.

Vezi, niciodată să nu zici că pleci, doar pentru una.

- A fost o dată o chestie de panaramă mare. Trebuia să fim mai multi, da nu eram. Cine s-a batut cu toţi, ca eram căt trebuia, Vică, cine altul. Muman-cur să le fut de handicapaţi. Acu ce să zic, fac asta de plăcere, omule. Sincer sa fiu. Dar in acelaşi timp vreu si eu o recunostere, mai aşa mai ca lumea.

Incepuse sa-mi devină simpatic Vică. Avea dreptate, ce să zic. De fapt nu ziceam nimic. Dădeam doar din cap, aprobator.

- Adică cand e vorba de o deplasare ceva, de mers colea si dincolea nu pe banii mei ci pe banii lor, hopa, nu mai e bun Vică. Atunci e buni altii, sau altele. Că atunci nu e vorba de bătaie. Atunci e vorba de distractie si la asta Vică nu e bun. Vică e bun să tragă ca boul.

Mă găndeam că aşa o fi. Cu toate că nu prea credeam. Adică eşti in politică, după cum vorbea, poate chiar la putere si totuşi să nu beneficiezi de dulceaţă. Asta e, se mai intamplă. Nu toti or fi „baieţi destepţi din energie” cum a zis preşedintele.

- Noroc, noroc, noroc. La masă se aşeaza un alt individ. Pe ăsta nu-l cunoşteam de loc.

- Papagalii dracu, zice Vică. Doar la meciul din etapa viitoare mă mai duc. Pă urma schimb echipa, poate nimeresc alţii mai salon.

Am plecat.