ACUM CATEVA MINUTE.

- Te spun lu mama.

Daca auzeam chestia asta acum niste ani (multi din pacate) o rezolvam rapid. Hai cu tata in parc. Pe vremea lu Nae nu gaseai prea multe. Dar ma descurcam. Imi mai oprea tanti Florentina niste biscuiti "Primavara". Haide, este imposibil sa nu-i stiti. Nu aveau "e"-uri. Erau cu umplutura de cacauo si vanilie.

Mie imi placeau primii.

Lu fimea aia cu vanilie.

Ne descurcam.

- Bine mai tata da, ce fac?, cu gandul, la masina electrica de dimineata.

- O faci pe mama masina de tocat.

- Eu?

- Da, tu, sa nu spui ca nu este asa.

- Vai de mine, nu am spus eu asta frate, ala, Goguta a spus-o nu eu. Auzi la el ce tembel. Nevasta e din carne si oase iar masina le toaca pastea, ce treaba am eu.

Eu nu scriam, citeam.

- Zau?

- Zau.

- Tata.

- Da.

- De cand scrii?

- Ho, ho, ho....

- Hai ca nu esti Mos Craciun. De cand?

- De cand ma stiu. Am caietele intregi cu sa zicem amintiri. Asa cum le-am vazut si priceput eu. Nu neaparat bine, dar nici totdeauna rau.

- De ce nu te-ai facut scriitor?

- Oana cu ce va cresteam pe tine, pe Cosmin si Bogdan? Cu ce?

- Pai aia cu ce si-au crescut copii? Ca multi au...

- Nu tata, e meserie care pe mine, nu m-ar prinde. Eu nu scriu ca sa traiesc. Scriu asa, ca de multe ori vorbesc atat de multi incat eu nu mai apuc sa spun ceva. Si ma razbun pe hartie. Acu pe calculator.

- Ai vazut, ca eu nu il toc, pe al meu?

- Nu am apucat sa vad, ca la tine acolo in Asse, e spatiu mult si pana sa pornesti tu robotul Piet era in fundul gradinii.

- Bine tata mie somn. Noapte buna.

- Noapte buna. A, tata, cand tocati oricare din voi, dati doar produsul finit. Sa zicem ardei umpluti. Noapte buna.