Spunea un limbric,acum cătva timp, că nu o să fim rîme în fața nimănui. Să
nu ne trateze nimeni, ca pe niște rîme. Rahat, am fost,suntem și sunt convins
că vom fi rîme. O să fim rîme în fața limbricilor din afară. Ăsta este
adevărul. Că și limbricii din afară, au rîmele lor. Pe care le căpușează. Stau
în curul rîmelor și se servesc. Sunt limbrici, limbricuți, limbricei, limbricoi.
Și noi, rîmele de pe aici am avut, avem și vom avea, limbrici, limbricuți,
limbricei, limbricoi. Că doar nu o să fim noi, mai boi între rîme. Din cănd în
cănd ne tratăm contra limbricilor.
Cel mai rău e, cănd noi credem limbricii, tigri. De fapt nu sunt tigri,
ci sunt limbrici de tigri.
Cum spuneam,din cănd în cănd, ne tratăm contra limbricilor.
Acu ceva vreme, multe rîme de la noi, au crezut că au ales șef,un tigru.
Vax albina cavaler pasta. Spunea tigru
ăsta, că,mai ceva ca el nu să există, că a fost dat dracu pe mările
universului, că dacă nu ești mariner în viață degeaba exiști, că numai ăștia
sunt dați dracu pe planetă, că a făcut și a dres, dar nu a plecat laba și capul în fața nimănui, chiar
și atunci cănd veneau limbricii de la securitate, el zicea pas și se pișa pe ei
.
Vacile de rîme de la noi, au crezut. “Băi,mai tigru ca ăsta mai rar”,găndeau
vacile. Adică rîmele. Și s-au dus și au votat ca boii, cică vezi doamne, un
tigru. A stat “ tigru” ăsta, ceva timp, peste o parte din rîme. Așa, o zonă mai
măricică, să zicem de vreo 4 fețe de cazmă. Peste tot lotul de pămănt, de la
noi, domneau niște limbrici și limbricoi mari. “Tigru”,mîrîia, hahaia, scuipa, mai dădea și
căte un cap în gură vreunei rîme, dar încet încet, se limbricea. Adică revenea la forma
inițială, de limbric,asta incepeau să simtă rîmele. Limbric , limbric, dar nu
se putea obișnui cu statutul de limbric obișnuit. Mi se pare și normal, deodată
ce o mare parte dintre rîme, l-au crezut tigru.
Peste alea 4 fețe de cazma pline
de rîme, limbricul tigru, a făcut căcatul bici. Și a început să bocească un alt
limbric, care vroia să devină limbricoi, și care a ajuns la concluzia, că e
prea prost să ajungă limbricoi, mai bine să rămană așa, un limbricoi mai mic.
Rămele de pe tot
lotul,văzănd așa suflețel de limbric, au dat năvală și l-au ștampilat cu rangul
de limbricoi, de fapt cel mai limbricoi dintre limbrici.
Deja începuse marea
limbriceală. Ca orice limbric care se repectă, avea o gramadă de alți limbrici
pe lăngă el. Și limbrici și limbricuțe. Îi lua pe unii și îi muta de colo pănă
dicolo, punea limbricuțele să meargă cu bilețele, limbriceii să îl pupe în
limbric, măcănea limbricește pe peste tot, îi ridica pe limbricii rîmelor de pe
alte loturi, la rang de licurici, punea limbricuții să fută pe alți limbrici
care fuseseră limbricoi, mă rog tot tacămul.
După ceva timp de
limbriceală majoră, mai mulți limbrici, care vroiau să ajungă și ei limbricoi,
au pus de un tratament anti limbricoi. Tratament dăla de rîme de la țară, cu
zeamă de varză. Și au făcut-o de Bruxelles. Varza. Că vacile de răme, care au
zis că marea limbriceală trebuie să continue, au fot mai mulți decăt ceilalți,
însă marea majoritate a rîmelor au stat acasă și a ieșit tot Limbricoiul. Uau, a
fost mare viermuială, s-a dus Limbricoiul în Piață la rîme, s-a hăhăit la ei,
le-a spus niște limbricisme de i-a dat gata.
A crescut de atunci numărul
de limbrici și limbricei. Nu puteai să faci ceva, fără să nu vezi sau să auzi de
un limbric. A crescu exponențial și numărul de limbricoiuți. Trageau rîmele,trageau
și limbricoiuții sugeau. De la o bucată de maț, la altul nu mai mergeau cu, ci cu
dalea mari.Vorba aia ,limbricul subțire, cu cheltuială se ține. Și rămele
plăteau, că na, așa limbrici mai rar. Dacă tot ai în maț, așa limbrici de
calitate, trebuie să plătești.
De la un timp însă situația
a început să se limbricească rău de tot. Nu din cauza rîmelor noastre, sau a
altora, ci din cauza limbricilor, de aici și de aiurea.
Iar fi durăt în limbric, pe Limbricoi
și pe limbrici,dar se limbricea și situația lor. Și a zis Limbricoiul, bă
rîmelor vă fut. Și i-a futut. Rău. De fapt de două ori. Odată, că a pus niște
limbrici din altă parte, să se înmulțească rău de tot, de rămăseseră doctorii
mască. Nu văzuseră așa inmulțire. Rămele, au rămas vaci. Si au rămas așa ceva
vreme, zicănd, mă da boi mai suntem.
Au făcut ceva gălăgie, așa
de doi lei. La început. Pormă mai tare. Și mai tare. Că la pus dracu pe
Limbricoi, să zică nasoale, de o rîmă mai de soi.
A început nebuneala.
Libricoiul, a văzut că se începuse tratamentul antilimbrici, așa că l-a dat jos
din funcție pe Sugilimbricu. A pus în locul lui, un alt Sugilimbric, care se
ocupa cu ghiorăitul mațelor, transmițăndu-i Limbricoiului tot ce se întămpla în
burdihan.
Rîmele în schimb, ziceau în
continuare, că tratamentul antilimbrici trebuie să continuie. Așa că s-au
apucat de curățat limbrici. Au mai rămas din limbrici, limbricoi și limbricuțe
vreo 20%. Destul însă, mai ales că Limbricoiul, era tot Limbricoi. Turba. Îu, e
nasol cu limbrici, dar să mai fie și turbați. Așa că rîmele, au găndit să scape de tot de Limbricoi, că ziceau ei,
dacă scapă de Limbricoi, scapă și de limbricei și limbricuțe.
Limbricii care vroiau să
ajungă limbricoi, au zis, mă fratemiu, trebuie s-o punem de un tratament cu referendumicină, că asta e cel mai ce. S-au
dus rîmele să doneze refendumicină, cu milioanele. A ieșit o cantitate mare,
mare de referendumicină. Degeaba, pencă Limbricoiul le-a zis limbricilor, limbricuțelor,
limbriceilor, alelei, săriți pe rîme cu boicumicină. Căcat în ploaie, că unele
rîme de cretine ce sunt, nu se duc la donare nici de ale dracu, indiferent de
ce ar trebui să se ducă. Dar Limbricoiul a zis, că și aștia au dat boicumicină.
Problema cea mare, e că,
cantitatea de refendumicină rezultată, ajungea pentru tratarea tuturor bivoliro
de limbrici, din Kalahari și nunumai pentru mii de ani, dar veniră niște
Limbricoizi, ce își ziceau doctori și au zis că nu merge, că
dacă mai erau vreo cîteva doze, mergea, dar așa nu. Acum,aveau și „doctorii”
aștia dreptate, că aveau și ei locuri călduțe în burdihan și la ce dracu le-ar
fi trebuit să iasă afară, să ce ?
Ceva, tot a făcut referendumicina.
L-a ținut pe Limbricoi departe ceva timp. Nu a ieșit nici măcar așa
vreo săptămănă. Nu a avut ce face însă, pencă se mărita Gogoașalimbricel, așa
că a trebuit să dea nas cu refendumicina, dar l-a durut în cur. S-au limbricit ei la nuntă ce sau limbricit, însă tot a trebuit să dea
nas Limbricoiul. Și a dat. Bine că nu început iar cu marinaria și cu traficul
cu și cu anticomunismul și cu, ci a ieșt frumos în fața limbricilor ce trebuiau
să spună mai departe ce răgăia Limbricoiul, că totuși, tot luase in meclă ceva
refendumicină. Așa că a ieșit în fața rîmelor, cu un muian frumos, plin de ură.
A început cum îi stă bine unui Limbricoi, împroșcănd venin.
Rîmele s-au resemnat ca
vacile. Găndesc că nici un tratament nu are efect. Nici zeama de varză nici
refendumicină.
Adevărul e că tratamentul
contra limbricilor, e nasol. Mai ales cănd sunt și limbrici din afară. Vor și
ei ceva. Cică pentru rîmele de la ei și pentru rîmele noastre. Nu,nu. Pentru ei
și pentru limbricii lor.
Un tratament există. Bagă degetul în cur
și scoate Limbricoiul.
Limbricii, nu au ce căuta
pe lumea asta. Nici măcar în rîme.Unde ați văzut voi,ca pe vreun limbric, să-l intereseze de vreo rîmă.Îl interesează, de ce e în rîmă.Un Limbricoi,cu atăt mai mult. La el nu există bunul simț.
Așa că, scoateți Limbricoiul,puneți-l în borcan zăbrelit. Pentru luare aminte.Și pentru mult timp.
