Limbricii rîmelor

     Spunea un limbric,acum cătva timp, că nu o să fim rîme în fața nimănui. Să nu ne trateze nimeni, ca pe niște rîme. Rahat, am fost,suntem și sunt convins că vom fi rîme. O să fim rîme în fața limbricilor din afară. Ăsta este adevărul. Că și limbricii din afară, au rîmele lor. Pe care le căpușează. Stau în curul rîmelor și se servesc. Sunt limbrici, limbricuți, limbricei, limbricoi.

     Și noi, rîmele de pe aici am avut, avem și vom avea, limbrici, limbricuți, limbricei, limbricoi. Că doar nu o să fim noi, mai boi între rîme. Din cănd în cănd ne tratăm contra limbricilor.

     Cel mai rău e, cănd noi credem limbricii, tigri. De fapt nu sunt tigri, ci sunt limbrici de tigri.

     Cum spuneam,din cănd în cănd, ne tratăm contra limbricilor.  

     Acu ceva vreme, multe rîme de la noi, au crezut că au ales șef,un tigru. Vax albina cavaler pasta.   Spunea tigru ăsta, că,mai ceva ca el nu să există, că a fost dat dracu pe mările universului, că dacă nu ești mariner în viață degeaba exiști, că numai ăștia sunt dați dracu pe planetă, că a făcut și a dres, dar  nu a plecat laba și capul în fața nimănui, chiar și atunci cănd veneau limbricii de la securitate, el zicea pas și se pișa pe ei .

     Vacile de rîme de la noi, au crezut. “Băi,mai tigru ca ăsta mai rar”,găndeau vacile. Adică rîmele. Și s-au dus și au votat ca boii, cică vezi doamne, un tigru. A stat “ tigru” ăsta, ceva timp, peste o parte din rîme. Așa, o zonă mai măricică, să zicem de vreo 4 fețe de cazmă. Peste tot lotul de pămănt, de la noi, domneau niște limbrici și limbricoi mari.  “Tigru”,mîrîia, hahaia, scuipa, mai dădea și căte un cap în gură vreunei rîme, dar încet încet, se limbricea. Adică revenea la forma inițială, de limbric,asta incepeau să simtă rîmele. Limbric , limbric, dar nu se putea obișnui cu statutul de limbric obișnuit. Mi se pare și normal, deodată ce o mare parte dintre rîme, l-au crezut tigru.

      Peste alea 4 fețe de cazma pline de rîme, limbricul tigru, a făcut căcatul bici. Și a început să bocească un alt limbric, care vroia să devină limbricoi, și care a ajuns la concluzia, că e prea prost să ajungă limbricoi, mai bine să rămană așa, un limbricoi mai mic.

      Rămele de pe tot lotul,văzănd așa suflețel de limbric, au dat năvală și l-au ștampilat cu rangul de limbricoi, de fapt cel mai limbricoi dintre limbrici.

      Deja începuse marea limbriceală. Ca orice limbric care se repectă, avea o gramadă de alți limbrici pe lăngă el. Și limbrici și limbricuțe. Îi lua pe unii și îi muta de colo pănă dicolo, punea limbricuțele să meargă cu bilețele, limbriceii să îl pupe în limbric, măcănea limbricește pe peste tot, îi ridica pe limbricii rîmelor de pe alte loturi, la rang de licurici, punea limbricuții să fută pe alți limbrici care fuseseră limbricoi, mă rog tot tacămul.

      După ceva timp de limbriceală majoră, mai mulți limbrici, care vroiau să ajungă și ei limbricoi, au pus de un tratament anti limbricoi. Tratament dăla de rîme de la țară, cu zeamă de varză. Și au făcut-o de Bruxelles. Varza. Că vacile de răme, care au zis că marea limbriceală trebuie să continue, au fot mai mulți decăt ceilalți, însă marea majoritate a rîmelor au stat acasă și a ieșit tot Limbricoiul. Uau, a fost mare viermuială, s-a dus Limbricoiul în Piață la rîme, s-a hăhăit la ei, le-a spus niște limbricisme de i-a dat gata.

      A crescut de atunci numărul de limbrici și limbricei. Nu puteai să faci ceva, fără să nu vezi sau să auzi de un limbric. A crescu exponențial și numărul de limbricoiuți. Trageau rîmele,trageau și limbricoiuții sugeau. De la o bucată de maț, la altul nu mai mergeau cu, ci cu dalea mari.Vorba aia ,limbricul subțire, cu cheltuială se ține. Și rămele plăteau, că na, așa limbrici mai rar. Dacă tot ai în maț, așa limbrici de calitate, trebuie să plătești.       

      De la un timp însă situația a început să se limbricească rău de tot. Nu din cauza rîmelor noastre, sau a altora, ci din cauza limbricilor, de aici și de aiurea.

      Iar fi durăt în limbric, pe Limbricoi și pe limbrici,dar se limbricea și situația lor. Și a zis Limbricoiul, bă rîmelor vă fut. Și i-a futut. Rău. De fapt de două ori. Odată, că a pus niște limbrici din altă parte, să se înmulțească rău de tot, de rămăseseră doctorii mască. Nu văzuseră așa inmulțire. Rămele, au rămas vaci. Si au rămas așa ceva vreme, zicănd, mă da boi mai suntem.

       Au făcut ceva gălăgie, așa de doi lei. La început. Pormă mai tare. Și mai tare. Că la pus dracu pe Limbricoi, să zică nasoale, de o rîmă mai de soi.

       A început nebuneala. Libricoiul, a văzut că se începuse tratamentul antilimbrici, așa că l-a dat jos din funcție pe Sugilimbricu. A pus în locul lui, un alt Sugilimbric, care se ocupa cu ghiorăitul mațelor, transmițăndu-i Limbricoiului tot ce se întămpla în burdihan.

       Rîmele în schimb, ziceau în continuare, că tratamentul antilimbrici trebuie să continuie. Așa că s-au apucat de curățat limbrici. Au mai rămas din limbrici, limbricoi și limbricuțe vreo 20%. Destul însă, mai ales că Limbricoiul, era tot Limbricoi. Turba. Îu, e nasol cu limbrici, dar să mai fie și turbați. Așa că rîmele, au găndit  să scape de tot de Limbricoi, că ziceau ei, dacă scapă de Limbricoi, scapă și de limbricei și limbricuțe.

        Limbricii care vroiau să ajungă limbricoi, au zis, mă fratemiu, trebuie s-o punem de un tratament cu  referendumicină, că asta e cel mai ce. S-au dus rîmele să doneze refendumicină, cu milioanele. A ieșit o cantitate mare, mare de referendumicină. Degeaba, pencă Limbricoiul le-a zis limbricilor, limbricuțelor, limbriceilor, alelei, săriți pe rîme cu boicumicină. Căcat în ploaie, că unele rîme de cretine ce sunt, nu se duc la donare nici de ale dracu, indiferent de ce ar trebui să se ducă. Dar Limbricoiul a zis, că și aștia au dat boicumicină.

        Problema cea mare, e că, cantitatea de refendumicină rezultată, ajungea pentru tratarea tuturor bivoliro de limbrici, din Kalahari și nunumai pentru mii de ani, dar veniră niște Limbricoizi, ce își ziceau doctori și au zis că nu merge, că dacă mai erau vreo cîteva doze, mergea, dar așa nu. Acum,aveau și „doctorii” aștia dreptate, că aveau și ei locuri călduțe în burdihan și la ce dracu le-ar fi trebuit să iasă afară, să ce ?

        Ceva, tot a făcut referendumicina. L-a ținut pe Limbricoi departe ceva timp. Nu a ieșit nici măcar așa vreo săptămănă. Nu a avut ce face însă, pencă se mărita Gogoașalimbricel, așa că a trebuit să dea nas cu refendumicina, dar l-a durut în cur.  S-au limbricit ei la nuntă ce sau limbricit, însă tot a trebuit să dea nas Limbricoiul. Și a dat. Bine că nu început iar cu marinaria și cu traficul cu și cu anticomunismul și cu, ci a ieșt frumos în fața limbricilor ce trebuiau să spună mai departe ce răgăia  Limbricoiul, că totuși, tot luase in meclă ceva refendumicină. Așa că a ieșit în fața rîmelor, cu un muian frumos, plin de ură. A început cum îi stă bine unui Limbricoi, împroșcănd venin.

        Rîmele s-au resemnat ca vacile. Găndesc că nici un tratament nu are efect. Nici zeama de varză nici refendumicină.

        Adevărul e că tratamentul contra limbricilor, e nasol. Mai ales cănd sunt și limbrici din afară. Vor și ei ceva. Cică pentru rîmele de la ei și pentru rîmele noastre. Nu,nu. Pentru ei și pentru limbricii lor.  

        Un tratament există. Bagă degetul în cur și scoate Limbricoiul.  

        Limbricii, nu au ce căuta pe lumea asta. Nici măcar în rîme.Unde ați văzut voi,ca pe vreun limbric, să-l intereseze de vreo rîmă.Îl interesează, de ce e în rîmă.Un Limbricoi,cu atăt mai mult. La el nu există bunul simț.

        Așa că, scoateți Limbricoiul,puneți-l în borcan zăbrelit. Pentru luare aminte.Și pentru mult timp.