BUNICA.

De ce trebuie sa crestem si basmele copilariei sa devina altceva, decat acele povesti frumoase care ne adormeau. Cele mai frumoase sunt cele povestite de bunica.Este ca am dreptate? In glasul mamei, totusi oricat erai de mic, simtei o oboseala, o hai sa-i zicem lehamite, dar nu pentru ca iar fi spus povesti puiutului. Nu, lehamite de traiul zilnic.

In glasul bunicii nu simteai decat dragoste si grija si povete pentru viata care va urma.Parul alb, nevopsit se potrivea perfect cu vocea calda, blajina si chiar cu ochii inconjurati de cute. Aproape toate bunicile sunt asa. Conteaza pentru un copil cum se imbraca bunica? E de ajuns sa scoata din buzunar un covrigel, o bombonica, o acadea si copil fiind sa iti lasi carliontii in poala ei, sa astepti povesti si somnul care urmeaza, visand-o.

In basme mai apar si cazuri, sa le zicem altfel in care bunica, nu mai inseamna dragoste, grije, povete. Cunoastem acele basme.

In zilele noastre din ce in ce mai des bunicile nu se mai ocupa cu nepoteii. Poate ca nu au. Poate ca nu le intereseaza. Poate ca nu mai au timp. Acum intreb si eu. Nu dureaza mai putin, sa spui un basm, decat sa scrii pe ziare.com, sau sa injuri pe oricine nu e deacord cu ce spui, sau sa injuri mai rau decat Zmeul Zmeilorpupund oameni mari, sau să pupi? Nu este mai dulce, un fundulet de bebelus, decat un popou aflat la guvernare?

Si o mai cheama si Steluta( nick-name).

Poate era altfel, daca, se numea goldenstar-spun doar.