PORCUL.

Multi dintre concetaţeni, locuiesc in est şi lucrează in vest. Eu,vorba lu nea Costică, sunt la fel dar invers. Locuiesc in vest şi lucrez in est. Vestul şi estul oraşului. Până acu ceva timp, mergeam la serviciu cu maşina. Maşina mea. In ultima perioadă, ajunsesem să dau o bună parte din leafă, pe motorină, ulei şi altele pentru intreţinerea maşinii. Nu imi mai ramăneau bani, pentru consumaţiile de la salcie. Acum merg cu trenul. Fost galben fără cai. Şi aici am o problemă. Dacă e să mă duc la Baia Mare, fac trei săptămani, dar răman in acelaşi tren, sau mă rog vagon. Ca să ajung la locul de muncă schimb trei trenuri de metrou, dar fac cincizeci de minute. Asta e. Am invaţat unde opreşte trenul,aşa că sunt primul care urcă in vagon. Al treilea vagon, ultimul scaun, banca a doua, opusă peronului staţiei unde urc eu. Totul găndit. In caz de Doamne fereşte, să vin eu peste ceilalţi călători, nu ei peste mine. Până la Eroilor, citesc presa. Fata de la pagina cinci, ce chiloţi mai poartă Zăvo şi de căte ori a făcut laba ieri Iri. Că, asta citesc cei de lăngă mine, sau din faţa mea. Dacă imi pun ochelarii pot citi perfect. La Eroilor schimb trenul. Ştiu unde opreşte, in aşa fel incăt să intru primul in vagon. Nu nimeresc mereu un loc, aşa cum mi-ar placea mie. Asta e. Dacă, în faţa mea, stă o duduie cu fustiţa scurtă, m-am scos. In cazul în care desface un pic picioarele, am timp să-i verific amigdalele. De cele mai multe ori nu se intamplă, aşa că inchid ochii, încercănd să adorm. Nu adorm, moţăi. Vagoanele astea noi, sunt mai silentioase şi au şi ventilatie. Totul perfect. Pănă la Republica, o juma de ora. Timp destul. Astazi, exact cănd imi era lumea mai dragă, puţini oameni in tren, nu erau ţigani nici politicieni, că aştia se scoală după ora zece, mă bate cineva pe umăr. Hai noroc zice individul. Deschid sictirit un ochi. Era Marcel. Nu-l mai văzusem de ani buni. Auzisem, că ajunsese mare, invărtea ceva afaceri. Inainte de 90, ne intalneam destul de des. Eram, ca să zic aşa amici. Incercase el, să intre in grupul de la salcie,dar domn umflatu Sile nu a fost de acord. Şi nici ceilalţi doi. Eu, mă mai intalneam cu el, la una mică prin alte părţi.

Ce faci, ce faci, ce fac nevasta, copii, chestii dastea, că e traficul blocat şi a parcat Q7, cu frică totuşi, intr-o parcare nepazită, că se grăbea la o afacere, că altfel nu ar fi luat metroul, dar ii pare bine că l-a luat, că ne-am întalnit,că să fie mama lor a dracu de guvernanţi, că el a luptat ca un leu la revoluţie şi aştia acu vor să-i taie din drepturi şi că din nou le fute muma-n cur. Nevorbind foarte tare, nu m-a deranjat. Cred că nici pe ceilalţi călători. De fapt vorbea mai mult in soaptă. Poate, nu vroia, să pară, lipsit de modestie în faţa călătorilor, cu faptele lui de vitejie, de la revoluţie. Nu am apucat să zic aproape nimic. La Nicolae Grigorescu a coborăt. Ţin minte că, 23 decembrie 1989 a căzut intr-o sămbătă, dacă nu mă inşel. Aveam un amic care locuia la curte, pe la marginea oraşului. Plecam la el cu vreo doua zile inainte, ca să ajutăm la taiatul porcului. Cumpara de undeva, de la ţară, cate un animal, aşa la 150 kilograme. Noi, aştia din oraş, mergeam cu plăcere. Că, vezi doamne, să-l ajutăm. Marcel era nelipsit. Fiecare aducea ce avea şi cam ce se găsea atunci de ale gurii. Că, dacă veneam cu o zi, două, inainte de taiat,nu putem sta aşa nemancaţi şi mai ales nebăuţi. Nici Marcel, nu venea cu măna goală.Venea cu nevastăsa şi fisa. Beam de rupeam, ca să ne facem curaj. După cinci, şase, pahare, nu paharuţe, de vodcă, eram in stare să taiem pe loc, căte un porc de căciulă. In dimineaţa sacrificării ne sculam buimaci. Noroc cu nevasta amicului, care chema nişte vecini să taie porcul. Fiecare din noi aştialalţii ţineam căte ceva.

Marcel avea locul lui bine stabilit. Ţinea gardul.

Eu, ţineam privirea aţintită in altă parte, că nu imi face bine cănd văd sănge. Pomana dura şi a doua zi. Totuşi, ajungeam cu ceva carne şi acasă. Am ajuns la Republica. Aşteptănd celelalt tren, mă gandeam-frumoase zilele acelea. Să fi fost aşa de beat atunci? Că Marcel zice că a fost la revoluţie. Iar eu am fost cu Marcel.Deci, am fost si eu la revoluţie. Atunci, eu, de ce, nu am drepturi de revoluţionar? E clar, trebuie să fac scandal.