Mda.

Acum sunt chiar eu, nick-ul ce semnează p-aci cu "Marinarul Şef" sau "Licheaua Politică", că deh, la mine-i nick-ul şi sezonul! Am să public eu acea relatare (este o relatare nu o poveste) cu voia şi la îndemnul lu' nea Pastilică ăsta al vostru pe care eu l-am botezat "Goguţă Farmacistul". Poate vreodată, în vreo noapte de iarnă am să vă relatez şi eu această întâmplare. Personajele sunt reale. Întâmplările sunt reale.

_______________________________
.

Terminasem medicina cu medie foarte mare, eram frumoasa, dar saraca. M-am maritat si nu am mai fost saraca. Nu am mai fost saraca deoarece am ramas vaduva, o vaduva frumoasa si bogata urmarita permanent de privirile pofticioase masculine, de privirile invidioase feminine si de privirile celor ce ma considerau o partidă buna. Eram strugurele la care vulpile nu ajungeau şi neajungand plecau mai departe maraind: „Curva dracului!”

Nu am contestat niciodata. De ce sa contest? In fond eram curva pe banii mei. Eram o curva care din motive pur fiziologice, periodic, ma intalneam cu un fost coleg de facultate si ne destrabalam! Nu am fost niciodata o buna gospodina, chiar daca mama, saraci fiind, incercase de multe ori sa ma invete cum se taie zarzavatul pentru ciorbe. Visul meu nu a fost sa fiu o buna gospodina, visul meu a fost sa fiu medic. Sa fiu medic si sa fiu bogata. Mi-l indeplinisem şi tocmai de aceea totdeauna nu luam pranzul şi nici nu cinam acasa. Doar in oras. De multe ori la Union, de fapt la Turn cum îl botezasera comunişti.

Locuiam în apropiere si tocmai de aceea preferam acel local, local in care cu toate ca aveam statutul de „client al casei” uneori nu ma simteam in largul meu fiind nevoita a refuza zambind avansurile si propunerile a tot felul de „personalitati” ale zilei. Sau mai bine zis ale „epocii”. Artisti, activisti, sportivi, securisti, fii de ministri, ba chiar si nebunii de rockeri, sarea si piperul acelui local, ei bine toti acestia atunci cand din greseala, ba uneori chiar intentionat scapam ceva pe jos, sareau ca arsi si navaleau precum berbecii sa ridice acel ceva. Navaleau toti in afara de unul! Un enervant care totdeauna la vremea pranzului era singur, iar seara era inconjurat mereu de aceeasi gasca. Vesela si agitata! El in mod evident mai in varsta ca ei, ei toti studenti pe vremea aceea! Acum, pe vremea aceasta, unii sunt politicieni, oameni de afaceri, ba chiar unul este poet. Un controversat poet!

Era enervant prin lipsa lui de reactie. Degeaba cadeau brichete, tacamuri, pachete de tigari, ba chiar si poseta uneori. Nici macar nu privea. Pentru el eu nu existam. Incepuse sa ma obsedeze. Ma irita prin indeferenta lui!

A venit decembrie, a venit Craciunul, am gaurit un steag si am plecat la televiziune, unde m-am trezit sub o ploaie de gloante! Eram in picioare cu steagul in mana, gloantele vajaiau in jurul meu si ca intr-o secventa filmata cu incetinitorul am auzit ca prin vis o voce care a strigat:

„Culcat!” si imediat am observat o silueta neagra care sarind de pe tancul langa care eram, s-a pravalit peste mine culcandu-ma la pamant. Au fost cele mai lungi clipe din viata mea, clipe in care nu percepeam decat vajaitul gloantelor ce cadeau pe asfalt si duhoarea de transpiratie si de afumătură a celui ce ma calarea. Cand focul a incetat am auzit aceeasi voce: „Cand auzi comanda culcat, te culci mnezeirea matii de vaca proasta”. Nu am mai simtit decat o palma grea dupa ceafa! Din acel moment am lesinat si atunci cand m-am trezit buimaca am realizat ca un soldat si fostul meu coleg de facultate turnau apa cu galeata pe mine.

Am intrebat: „Ce s-a intamplat?”. Mi s-a raspuns: „Era sa mori proasto! Noroc cu seful ca te-a salvat!”, „Care sef?”, „Ala!”. M-am uitat ametita in directia unde arata soldatul. L-am vazut pe „ala”. Intr-un combinezon negru de tanchist, cu manecile suflecate si cu o arma in mana zbiera la cineva. Nu mi-a venit sa cred. Era „enervantul”! Si atunci brusc mi-a trecut prin minte: in sfarsit mi-a dat atentie! Si am lesinat din nou.

A trecut revolutia, fostul meu coleg de facultate a dat dracului medicina, a devenit om de afaceri si dupa aceea s-a apucat de politică. A devenit parlamentar. „Turnul” incet, incet, s-a stins devenind o bodega infioratoare si eu mi-am vazut de viata mea mai departe. Nu l-am mai intalnit pe „enervant”.

Nu l-am mai intalnit pana cand, fiind undeva in Franta am auzit in spatele meu „vocea", acea voce care imi ramasese intiparita in minte: „Cand auzi comanda culcat, te culci!”. Am cazut ca secerata la pamant. Am simtit cum o palma imi mangaie ceafa si vocea a continuat batjocoritor: „Acum nu te mai pocnesc! Vad ca ai invatat sa executi ordinele revolutionaro!’

Sa va mai spun ca am dat dracului sotul? Tocmai ma maritasem din nou. Sa va mai spun ca am dat dracului cumparaturile? Ca am dat dracului tot si toate si ca un an de zile am trait ca intr-un vis alaturi de un diavol? Nu va spun! Va las sa credeti ca tot ce am spus pana acum este doar o poveste!

DA, AI AVUT DREPTATE! TOATE FEMEILE SUNT NISTE PROASTE CARE DACA NU ATI FI VOI BARBATII, S-AR USCA! NU AR INFLORI NICIODATA! SI EU SUNT O PROASTA DEOARECE CRED CA TOTUSI EXISTA SI FEMEI INTELEGENTE. PLATESC PARIUL! DREI WETTER TAFT COAFURA O SĂ-MI REZISTE!

_______________________________

.

Teoretic, ar trebui să pun o poză. Sau o mică secvenţă dintr-un you-tube. Nu am să fac acest lucru. Dar am să postez o melodie. O melodie pe care am fredonat-o permanent în acele zile nemernice, în care o ceată de smintiţi şi trădători în frunte cu Virgil Măgureanu şi cu Nicolae Militaru şi-au bătut joc de buna credinţă a poporului român. Vreau să remarcaţi că nu am menţionat numele lui Ion Iliescu. Nu l-am menţionat deoarece Ion Iliescu a fost folosit de către cele două scârnăvii pe care le-am menţionat mai sus. 

.

.

Şi p-asta am fredonat-o când eram un golan......"Nopţi"!

.

PS Acum nu mai fredonez nimic. Fac doar băşcălie.