4 nov. 2011

INDIVIDUL

Restaurant cu specific chinezesc,romanesc şi international.Chestia asta m-a atras.La intrare străjuiau doi soldaţi chinezi.Din ipsos cred,nu erau din teracotă.Culoarea argintiu coclit, era scorojită pe ici pe colo.Precis burlanul streaşinei era spart.Înauntru,destul de plăcut.Mult fum de ţigare.Mesele nu aveau feţe.Adică aveau,că orice pe lumea asta,are o faţa şi un dos,dar nu din ceva material.Adică nu erau acoperite cu ceva.Pe  două din colţurile erau abţibilduri Timisoreana şi căte o listă de meniuri.Destul de groasă lista.Am cerut o bere,refuzănd paharul.Fiind pentru prima data în local,nu prea aveam încredere în pahare.Am facut semnul crucii şi am sorbit din bere.Meniu bogat şi variat.În listă.În bucătarie nu se pregătea decăt sniţel de pui,cu cartofi prăjiţi şi patru tipuri de pizza.La o masă alaturată,doi indivizi şi o fetiţă de 8-9 ani.Pe masa lor,două sticle de “Premiat”,o sticlă de apa minerală fără etichetă şi o sticlă de Fanta de portocale,cu un pai în ea.Fiecare din cei doi,îşi turna în pahar din sticla lui de vin.Apa o împărţeau.Vorbeau, beau şi fumau.Nu obligatoriu în ordinea asta.Fetiţa se juca cu paiul,scoţandu-l şi intoducăndu-l în sticlă.Mi-a sunat telefonul.Fiind destulă galagie în interior,am ieşit afară.La intoarcere,ospătăriţa tocmai aducea o farfurie plină cu cartofi prăjiţi şi două şniţele destul de mari.A pus farfuria în faţa fetiţei.Foarte fericită,copila a inceput să mănance.Mă uitam cu drag la ea.Infigea un cartof în furculiţa,o ducea la gură,uitandu-se de jur împrejur-vedeţi,tata mi-a cumparat de mancare-.Ochii îi jucau de plăcere.Indivizii luau şi ei din cartofi.Cu degetele,netrecăndu-le prin cap să ceară furculiţe.Poate nu au avut bani,decăt pentru o porţie de măncare.Zic,poate.Neputand să taie şniţelul cu cuţitul,fetiţa cere ajutor unuia din indivizi.Individul incepe să rupă carnea cu măna.-Nu tata,nu cu măna,uite cuţitul.Butucănoasele degete ale individului,ating rapid faţa copilei.Stănga,dreapta.Fetiţa a continuat să manance uităndu-se doar în farfurie.Nu a plans.Nu s-a atins de carne.-Tata,eu plec,uite a venit microbuzul.Mă urc şi vă aştept acolo.

Fotografia nu e de la faţa locului.

2 comentarii:

  1. rap-intamplarea a avut loc exact cum am scris.Nu e poveste.Eu am fost martor.Ce a fost la Ploieşti acum nişte ani....nu cred în pixeli.Mai ales albaştri.

    RăspundețiȘtergere